Rest in peace Patrick Swayze!

Niciodata nu am plans dupa nicio vedeta care a murit, nici macar pentru Michael Jackson. Da, mi-a parut incredibil de rau pentru toti, dar fara sa simt nevoia de a plange.Situatia e putin diferita de data aceasta. De cand am aflat ca PAtrick Swayze a murit nu ma pot opri din plans.

Patrick Swayze avea aceiasi boala care a omorat-o pe bunica mea, cancer pancreatic. Inca de cand bunica mea traia, de fiecare data cand ma rugam pentru ea, ma rugam si pentru Patrick. Stiam ce inseamna cancerul pancreatic, stiam cat chin poate sa duca.

Dupa moartea bunicii mele am sperat intotdeauna ca macar el sa invinga boala asta nenorocita. Probabil pentru ca imi doream sa cred ca poate fi invinsa. Nici macar el nu a reusit si asta ma intristeaza foarte tare.

Odihneste-te in pace Patrick, stiu ca ai suferit extraordinar de mult, si ca ti-ai gasit in sfarsit calmul.

As pleca...

As pleca din Romania si nu m-as intoarce inapoi decat in vizita. Sunt pur si simplu satula de ce vad in fiecare zi.

Nu am carnet de conducere deci sunt nevoita sa merg strict cu mijloace de transport in comun. Asta ma face sa fiu foarte aproape de oameni diversi si sincera sa fiu cred ca in fiecare autobuz in care intru trebuie sa existe cineva care sa ma deranjeze pe mine si pe cei din jur.

Azi am dat peste un grup de baieti care se baseau, alte dati am dat peste oameni care ascultau muzica de pe telefon fara a utiliza casti sau peste grupuri de persoane galagioase care fac misto de cei din jur

Visez sa locuiesc intr-o tara foarte civilizata precum Elvetia sau poate Scotia. Si sunt convinsa ca voi face si pasul asta candva, ma voi muta de aici undeva unde exista respect intre oameni.

Stiu ca sunt multi care spun "mergi sa fii sclav la straini". Toti cei care au plecat din tara au reusit sa faca bani foarte frumosi. In definitiv ce preferi: sa fii sclav in Romania pe bani putini si inconjurat de oameni urati sau sa fii sclav in alta tara unde esti platit bine si pe deasupra oamenii din jur sunt civilizati?

Imi doresc sa am succes si stiu ca Romania nu imi poate indeplini multe din dorinte, iar schimbarea in bine a generatiilor viitoare de romani nu o vad absolut deloc.

“The civilized are those who get more out of life than the uncivilized, and for this the uncivilized have not forgiven them”

Dupa cum bate vantul

Am un vecin, prieten din copilarie, care e producator muzical. A lucrat cu multe nume din industria muzicala romaneasca, ii place ceea ce face si castiga destul de bine din asta.

Pana nu demult eram tare mandra de el, de cand eram mici vorbeam despre cum o sa ma laud ca il cunosc pentru ca stiam sigur ca va ajunge cineva. Ultima data cand l-am vazut m-a surprins totusi cam neplacut. A inceput sa scoata piese house.

Lasand la o parte faptul ca eu nu sunt o fana al acestui gen de muzica, m-a dezamagit pentru ca de cati ani il cunosc stiam exact ce gen de muzica ii place si i-ar placea sa si produca desigur. Dar acum a inceput sa faca altceva pentru ca asta e la moda acum si asta vinde.

Sunt multi oameni care renunta la dorintele lor in favoarea a ceea ce se cere si a ceea ce e profitabil. Asta e principalul motiv pentru care media romaneasca este cum este. Oamenii vor Nikita, Capatos le da Nikita. Dar oare Capatos ce vrea?

Uitam ca la asta ar trebui sa se rezume existenta noastra: o combinatie dintre ce vrem sa facem si ce putem sa facem. Ce vad in jur este totusi ciudat. Nu se mai tine cont de pasiunile noastre cele mai aprige ci se tine cont de ceea ce este profitabil si acceptat de lume.

Cati dintre studentii de la ASE doresc cu adevarat sa lucreze in domeniul studiat si cati dintre ei au dat acolo doar pentru ca e de viitor?

Cati dintre cei ce o invita pe Nikita in emisiunile lor chiar se simt bine in prezenta ei si cati o fac doar pentru ca aceasta aduce rating?

Cati dintre baietii pe care ii vedem pe strada stau cu prietenele lor pentru ca le iubesc si cati fac asta doar pentru ca fata e buna si o tin ca pe un trofeu?

Cate dintre fetele din mall isi cumpara o haina doar pentru ca e de firma si catora dintre ele chiar le place ceea ce cumpara?

Eu am ales sa fac ceea ce imi place. Tu?

“Passion is the element in which we live; without it, we hardly vegetate.”

Al 6-lea simt

Este oficial! Posed un al 6-lea simt. Sambata trecuta mi s-a intamplat ceva care m-a cam speriat dar s-a terminat cu bine.

Asteptam troleibuzul 66 din fata blocului meu, stateam pe banca, totul era super chill , masinile de abea treceau, oameni foarte putini pe strada. Langa mine s-a asezat un domn in varsta, pe banca de langa mai era inca un cuplu de batranei, si in fata mea un gipsy vorbea la telefon destul de tare. Si prin minte imi trecea urmatoarea faze: cum ar fi sa vad pe cineva incercand sa jefuiasca o alta persoana, as avea tupeu destul incat sa actionez cumva?! Exact in momentul in care imi faceam diverse scenarii prin minte de cum as incerca sa ajut persoana jefuita am simtit ceva in geanta. In spatele bancii se strecurase un alt gipsy si era cu mana in geanta mea!!!

L-am vazut facand asta si tot ce am facut a fost sa imi iau geanta si sa ma ridic. Eram speriata la modulc el mai grav in ciuda faptului ca tipul a fugit. Si era impreuna cu celalalt care vorbea tare la telefon pentru ca au plecat impreuna.

Am avut un super noroc, mi-a umblat in buzunarul din fata a gentii, care era gol. In al doilea buzunar aveam o sumedenie de cosmetice, placa de intins parul, ondulator, si diverse alte treburi femeiesti. Era cu mana in acest buzunar cand l-am prins. I-a scapat exact ultimul buzunar in care aveam telefonul si banii.

Am fost norocoasa intr-un fel, pentru ca nu a reusit sa fure absolut nimic, dar m-am speriat foarte rau. Tremuram si ma simteam foarte pierduta si nedumerita.

M-am ofticat ca domnul de langa mine nu mi-a spus ce se intampla, poate ca si alti oameni treceau si s-au facut ca nu vad. Ma intristeaza sa vad oameni lasi, dar care au gura mare exact cu cine nu trebuie. Mi s-a intamplat sa fiu mustrata in autobuz ca vorbesc prea tare. E adevarat, cateodata nu realizez ca ridic tonul, dar mi s-a parut ciudat ca tocmai eu, care incerc de fiecare data sa ma comport in asa fel incat sa nu deranjez pe nimeni sa fiu mustrata si altii care fac petreceri in autobuze cu muzica de pe telefoane, nu. Niciodata de cand ma stiu nu am vazut pe cineva mustrand persoanele care ascultau muzica tare la telefon, dansat, se leganau pe barele de sustinere, si alte lucruri dinastea.

Ma frustreaza multe din lucrurile pe care le vad zi de zi si desi multi spun ca noi suntem schimbarea, si ca noi voi reusi sa facem din Romania ceva mai bun, tind sa cred ca noi suntem prea putini si curand or sa ne domine de-a dreptul toti acesti reprezentanti ai inculturii.

Culmea

Priviti ce peisaj "verde" poate fi observat de pe balconul Universitatii Ecologice.